Ce au alte amante și eu nu am? – Jurnal de Grăsuță

Ce au alte amante și eu nu am?

Ploaia cade ca un dans neliniștit, o simfonie nebună pe acoperiș. Îl chinuie, îl apasă, îl lovește neîncetat de vreo 2 ore. Îmi bruiază gândurile și îmi gonește liniștea. Stau la mansardă și jumătate din living este chiar sub acoperișul înclinat. Se aude ca o darabană chiar deasupra canapelei unde stau întinsă de când m-am trezit. Nu cred că m-am trezit cu adevărat. Doar m-am dat jos din pat și umblu ca o somnabulă  prin mica garsonieră. Am senzația că o să curgă curând prin tavan. Îmi este frică să mă uit în sus să nu îmi picure apa în ochi. S-a dezlanțuit cerul în jurul prânzului și de atunci o ține așa, tulburător și obositor. Nu pot să respir în acest ritm, fără oprire, al ploii.

Nici ceaiul cu biscuiți nu m-a ajutat prea mult. Nu îmi vine să fac ceva de mâncare. Nu vreau să plec și nu vreau să mai stau în acest vacarm. Îmi doresc puțină liniște să caut un sens în toată povestea asta complicată care a ajuns să mă țină noaptea trează și să mă alunge de la birou.

Abia aud telefonul. Mai mult este vibrația măsuței decât muzica soneriei de apel. Doamne nimic nu poate acoperi ploaia asta copleșitoare și nu am unde să fug de zgomot și de gândurile mele.

-Bună Corina, salut eu dar îi aud cu greu vocea.

-Ce faci fetițo? aud vocea Corinei îngrijorată.

-Nu fac. Nu fac nimic. Nici bine nici rău, nici nu gândesc, nici nu dorm.

-Așa multe nu faci? mă tachinează Corina. Ai vrut să stai azi acasă ca să te liniștești. Măcar asta să faci.

-Auzi, la voi în centru plouă? Aici o ține tare de la prânz. Îmi plouă pe creier, așa de tare se aude la mine în mansardă.

-Și în afară de ploaia care te-a obosit, ce-ai mai făcut astăzi? Îmi pare rău că nu te-am sunat, a fost nebunie la mine, lume în birou, telefoane, Max a venit de dimineață și recuperează săptămânile cât a lipsit. Cere situații, să vadă oameni, telefoane, mesaje. Nici nu am avut timp să mănânc. Mi-ai lipsit. Îmi aduceai măcar ceva dulce și o cafea bună.

Mi se strange stomacul când o aud vorbind de Max. Nu l-am văzut de 2 săptămâni, din ziua când am stat cu el bolnav în apartamentul lui.  A fost plecat. S-a tratat prin Elveția într-o clinică. Am vorbit de câteva ori la telefon. Îmi spunea râzând ”hoața de mâncare”. Nu m-a întrebat niciodată nimic despre treburile de birou, doar despre mine. În ultima săptămână se întorsese acasă la familie, nu am mai vorbit deloc, nici măcar mesaje.

-Alexandra tu mai ești?, o aud pe Corina în telefon.

-Da, sunt, scuză-mă, te aud. Îmi pare rău că ai avut o zi grea. Eu am trimis ceva CV-uri de dimineață. Am aplicat la vreo 3 joburi de pe Linkedin. E greu, nu am mai fost de mult în căutări de job, nu mai știu agenții de recrutare. O iau de la capăt acum. Așa îmi trebuie.

-De ce așa îți trebuie? Și de ce îți cauți job. Nu ești în nici un pericol. Ce te-a apucat așa dintr-odată?, se miră Corina.

-Are legătură cu Miranda, îi răspund cu voce înecată.

-Cu cine? Cu soția lui Max? Ți-a spus ceva? Nici nu știam că v-ați întâlnit. Ea a stat foarte puțin ieri în birou. A venit să semneze niște hârtii. Ce ți-a venit?

-Am văzut-o la Cafetărie. Am stat la distanță de o masa de ea, vreo jumătate de oră. Am auzit-o vorbind la telefon. E frumoasă, impunătoare, e foarte potrivită alături de Max. M-am simțit ca un șoricel.

-Și ce legătură are asta cu absența și nebunia ta de azi cu căutatul de job?

-Când am văzut-o a devenit așa de real că Max este căsătorit. Știi că el nu poartă verighetă și nu vorbește niciodată despre soție, despre familie. La început chiar am crezut că este un fanatic care știe doar ce este munca, cu ore târzii în birou, telefoane, cafele și videoconferințe.

-Înțeleg. Dar totuși de ce pleci? De cine fugi?

-Povestea mea cu Max nu are final fericit. Nu acel final pe care îl vreau eu. Tu o să pleci din companie. O să rămân singură. O să mă termine să îl văd mereu și să știu că nu pot să îl am.

-Dar tu de fapt ce vrei de la Max?

-Sincer, îl vreau cu totul. Dar este ceva ce nu văd cum pot obține. L-aș vrea eu și puțin, măcar când stă în România. Pentru un timp, pentru o vreme, până îmi trece mie nebunia asta pentru el Vezi tu, am cunoscut până acum doar vreo câțiva băieți, bărbați aș spune cu greu, cu care m-am jucat cum am vrut eu. Așa ca o dragoste adolescentină cu sex pe apucate. Așa am trait eu până la 25 de ani. M-am concentrat pe job și să am bani suficienți ca să nu mai trebuiască să mă întorc în provincie.

-Am zis eu odată că ești fluturaș dar te-ai burzuluit la mine. De la fluturaș la o relație complicată cu Max e cam bruscă trecerea.

-Aș vrea să îmi fie mai ușor să îl cuceresc. Ce au alte amante și eu nu am?

-Bine și dacă îl vrei de ce pleci?, e nedumerită Corina.

-Nu știu deloc ce vrea el.  Este enigmatic. Se uită flămând după mine dar niciodată nu spune prea multe.  Ochii, corpul lui spun clar că mă vrea. Dar nu face prea mlte să obțină asta. De exemplu, te-a întrebat măcar azi, odată,  Max de mine?

-Nu. Dar a fost prins cu multe, a stat și Miranda pe capul lui până acum o oră. Acum o duce șoferul la aeroport.

-A plecat și Max? Așa repede?

-Nu. Doar ea a plecat. El este încă într-o videoconferință. Așa am avut și eu puțin timp să ies să mănânc și să te sun pe tine.

Deodată aud în telefon sunetul de alt apel. Mă uit la telefon, Este Max. Corina aude și ea.

-Ai alt apel, îmi spune ea. Cine știe te caută vreun recrutor. Te las, să mănânc și eu ceva. Te sun mai târziu. Ai grijă nu exagera cu tristețea.

Nu știu cum dar, imediat ce Corina a închis, a intrat direct apelul lui Max și i-am auzit vocea.

-Bună. Ești acasă? Eu am plecat spre tine.

-Cum ai plecat spre mine, mă panichez eu.

-Am fost în biroul tău și mi-au spus colegele că ai anunțat că ești bolnavă. Corina nu știu pe unde umblă să o întreb de tine așa că deja ies din parcarea subterană. Adresa este Armașului 25, nu? La ce etaj stai?

-Max nu este nevoie să vii. Sunt doar puțin amețită. E de la vreme. Mă odihnesc și îmi trece.

-Waze îmi spune 25 minute. La ce etaj? Vin să vorbim. Oricum voiam să te văd.

Max nu lasă loc de negociere.

-La 3, e mansardă. Interfon 12, răspund învinsă.

Au fost cele mai scurte 25 de minute din viața mea.  Am reușit doar să mă spăl pe dinți și pe față și să prind părul rebel într-o clamă la spate. Aud sunetul interfonului. Inima îmi bate cu putere. De haine nu am mai avut timp. Port pantaloni scurți și un tricou cu emoticoane, ca un copil de școală. Dimineață când l-am îmbrăcat m-am gândit că o să mă înveselească. Bine că nu mi-am făcut codițe.

De când am apăsat butonul de acces al interfonului, să îi dau drumul în bloc, număr în gând treptele pe care urcă Max. Sunt de 2 ori câte 10 trepte între etaje. Acum trece de etajul 2. Parcă îi aud pașii. Deschid ușa și privesc în jos pe scări. Îi văd întâi capul. Are părul ud și o șuviță îi cade pe frunte. E ud și pe sacou. Oare unde o fi parcat. Afară încă toarnă cu găleata.

Ridică privirea spre mine când ajunge la ultimul rând de trepte.

E chiar serios ud pe haine și gâfâie de la urcat.

-Cred că ești fericită că nu aveți lift. Din doi pași e lângă mine și mă cuprinde cu brațele, mă ridică puțin și mă lipește de hainele lui ude. Simt fermitatea îmbrățișării și curând buzele lui le acoperă pe ale mele.

Un sărut scurt și mă depune jos în holul amic de la intrarea inn garsonieră.

Mă privește intens, cu un zâmbet larg și aud vocea lui.

-Bună Alexandra. Bună iubito. Mi-a fost foarte dor de tine.

Tricoul meu se udase în îmbrățișare și sânii se conturau sub materialul subțire. Fir-ar, nu aveam sutien pe mine. Și ochii lui Max au privit intens acolo dar nu face nici o remarcă.

-Pune te rog sacoul ăsta pe un spătar să se usuce și adu-mi un prosop să mă șterg. Ți-ar prinde bine și ție un prosop,  dar nu îmi displace nici așa, adaugă Max în timp ce mă atinge ușor pe mână.

Aduc un prosop din baie. Vin cu el lipit de piept sperând să absoarbă din umezeală. Max s-a așezat pe canapea. Cu brațele deschise mă cheamă la el.

-Vino să mă ajuți să mă usuc puțin.

Lângă el, îi frec cu putere capul și părul sperând să îl țin ocupat până mă adun eu din emoția să îl văd aici în casa mea, la 2 centimetri de mine după ce toată ziua am făcut scenarii negre de despărțire.

Fără să se împotrivească manevrei mele, Max mă lasă să îl ciufulesc și își încolăcește brațele puternice în jurul taliei mele. Mă strange și își îngroapă fața în decolteul meu apoi coboară mâinile pe picioare insinuându-se sub marginea pantalonilor scurți, prea scurți cred eu acum.

-Stai puțin, stai așa, să vorbim, mă trag eu ușor din îmbrățișare. De ce ai venit aici, pe ploaia asta?

Mă așteptam să îl irite întrebarea mea mai ales că era bine înlănțuit în îmbrățișare. Dar el răspunde liniștit.

-Am vrut să te văd. Acum am reușit să termin treburile și am venit. Nu am mai vorbit de multe zile. Chiar mi-a fost dor. Nici nu știi cât de bine a fost pentru mine să pot vorbi cu tine cât am stat la clinică.

-Apropos de clinică. Cum ești acum? Gata? Te-au declarat ”bun”?

-Haide așează-te lângă mine să vorbim pe îndelete, mă îndeamnă Max în timp ce mă trage ușor. Mă ghemuiesc cu piciorele sub mine, lipită de umărul lui.

-Eu sunt bine acum. Ia zi, tu ce mai faci? Ce s-a întâmplat azi de nu ai venit la birou? continuă el cu întrebările.

Nu vreau să vorbesc. Ce să îi spun de spaimele și scenariile mele?

-Haide Ale, mă încurajează Max luându-mi fața ușor în palme. Ce te supără?

-Că ești mereu plecat, că nu știu când și cum te pot vedea. Îmi este frică să te caut la telefon că nu știu unde ești și cu cine. Nu este ușor deloc pentru mine. Am vrut să stau o zi departe. De fapt aș vrea să plec de tot din firmă.

Răspunsul lui mă dezarmează.

-Poți să te oprești puțin să te sărut? Aș vrea să încep aici și privirea lui urmează degetul care îmi mângâie ușor gâtul.

Își coboară buzele pe pielea mea. Atingerea mă înfioară și trimite mesaje direct în stomac. Coboară de pe canapea și se așează în fața mea în genunchi. Îmi desface blând picioarele și le încolăcește în jurul lui. Ridică ușor marginea tricoului și îmi sărută pielea de pe abdomen. Mă trage spre el în timp ce urcă cu buzele spre sâni. Gesturile lui sunt sunt extrem de încete, abia îmi atinge pielea cu buzele și buricele degetelor. Îmi scapă un geamăt. Sfârcurile s-au întărit sub tricoul umed și tânjesc să se apropie odată degetele lui și să le cuprindă.

Max se oprește, se ridică și îmi arată din priviri ușa dormitorului. E mult spus dormitor. Am izolat cu un zid fals o parte din camera mare a garsonierei ca să îmi amenajez un budoar micuț cu un pat și un dulap de haine cu oglindă.

-Hai să mergem în dormitor. Vreau să te simt, să te ating pe tot corpul.

Max mă ține de mână cât parcurgem cei 3 pași. Ne oprim lângă pat și îl ajut să scape de haine. Deschei înfrigurată nasturii cămășii albe și îi ating repede cu palmele pielea de pe piept și abdomen pe măsură ce se eliberează de sub materialul umed.

Ne încurcăm unul în mâinile celuilalt. Mă opresc din atingere să îmi ridic mâinile ca să îmi poată scoate tricoul. Sânii mei se întâlnesc cu pielea lui umezită de ploaie. E puțin rece și îmi înfioară sfărcurile. Cobor cu mâinile să îi deschei pantalonii. Mă încurc în cureaua lui. Max mă ghideaza cu blândețe dar după câteva încercări în care aproape mă zgârii la deget în cataramă îmi cere încet:

-Lasă-mă pe mine, merge mai repede așa. Mă depărtez un pas și privesc cum apare de sub haine corpul lui la care am tânjit în ultimele săptămâni. Cade și materialul boxerilor.

Mă las ușor în genunchi și îi ating penisul cu buzele, îl sărut. Aud geamătul bărbatului gol din fața mea.

-Nu iubito, nu merge mai departe acolo că mă înnebunești și termin imediat. Te vreau cu totul, să nu ne grăbim.

Mă ridică ușor și mă întoarce cu spatele la el. Îmi mângâie fesele și trage jos pantalonii și bikini de pe mine.

Mă trage ușor după el în pat.

-Așează-te deasupra, îmi comandă ușor dar ferm.

Mă sprijin cu podul palmelor de abdomenul lui și mă las ușor peste el.  Max întinde mâna și mă susține deasupra lui atingându-mi înnebunitor clitorisul.

-Ești umedă dar vreau să te mai ating puțin. Nu te las jos până nu țipi convingător.

Îi simt degetul intrând puțin mai adânc în timp ce podul palmei lui freacă ușor. Îmi doresc atât de mult să mă lase jos să îi pot simți penisul înfingându-se adânc în zona mea fierbinte.

-Te rog Max, mă tângui eu

-Ce mă rogi?

-Te vreau înăuntru, cu totul, lasă-mă să te simt, continui rugătoare cu vocea înecată.

Mâna lui mă coboară, îmi desface ușor petalele și mă pătrunde. Păstrează degetul apăsat și mă stimulează ușor. Încep mișcarea, închid ochii și îmi cuprind înfrigurată sânii cu mâinile. Sub degetul lui fierbințeala crește și simt că explodez. Câteva mișcări mai târziu și nu mai pot ține strigătul și lacrimile. Deschid ochii și mă eliberez înnebunită de atingere și de penetrare.

Max nu mă lasă deloc pradă convulsiilor orgasmice, mă ridică, mă așează lângă el și mă pătrunde a doua oară ridicându-mi picioarele până la înălțimea coatelor lui. Mă sprijin pe coate și mă ridic în întâmpinarea corpului lui. Orgasmul netrăit complet de mai devreme se răzbună și îmi dă senzații de nesuportat la atingerile lui. Miezul meu fierbinte este sensibil și vrea să explodeze din nou. Mă prind puternic cu mâinile de coapsele lui și îl trag rugătoare.

-Mai repede, mai repede te rog. Nu te opri.

Max nu se oprește. Pendularea corpurilor noastre durează infinit prea mult față de dorința mea de a elibera tensiunea atingerii. Țip și fără să mă controlez îl zgârii pe pielea abdomenului. Îmi trage mâinile depărtându-le de corpul lui și scoate geamătul prelung al orgasmului. Îmi dă drumul la mâini care ajung pe fesele lui, îl strâng puternic și eliberez și ultima mea picătură de energie într-o respirație și un geamăt fericit.

Max se lasă ușor peste mine și își îngroapă fața în părul meu. Îi șoptesc încet la ureche.

-Nu te mișca vreau să prelungesc împreunarea noastră.

-Rămân cât vrei tu iubito. Dar tot trebuie să plec într-un final.

Mă crispez la discuția asta despre plecarea lui și îl împing într-o parte lângă mine. Desprinderea brutală din îmbrățișarea cu el mă tulbură și îmi aduce lacrimi în ochi.

Max, agil mă prinde, își încolăcește brațele și picioarele în jurul meu și îmi spune liniștit.

-Dorm câteva ore aici cu tine și plec la aeroport. Când mă întorc duminică, îți iei bagajele și te muți la mine.

Nu am mai rostit nimic. M-am împins în el căutând căldura corpului lui și am închis ochii ascultând ploaia care dansa pe acoperiș liniștit, ritmat, un tango senzual.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *