Cand te consideri victima de fapt renunti la puterea ta ! – Jurnal de Grăsuță

Cand te consideri victima de fapt renunti la puterea ta !

De multe ori in viata m-am simtit victima, atat in copilarie cat si in viata de adult.

In copilarie am fost plinuta inca de la nastere si am avut parte de rautatile copiilor, de glumele adultilor. Am trait intr-o familie in care copiii erau cea mai de pret avere, totul se facea pentru copii, eram iubiti, aveam multi veri si verisoare care se strangeau periodic la sarbatori. Locuind departe de orasele mari si de situatia precara din vremea comunismului nu am suferit de foame sau de neajunsuri majore. Aveam jucarii, bicicleta, carti, tabere de vara, toate in conditiile culturii comuniste, limitate asa cum o vedem astazi privind inapoi. Dar toate astea nu ma scuteau de rautatile copiilor la scoala, de umilintele de la ora de sport cand nu ma alegeau in echipa ca nu alergam repede (ca sa fiu acceptata mi-am perfectionat aruncatul la cos, aveam vedere buna la distanta si cumva nativ o coordonare ochi-mana).

Modul meu de a raspunde era sa ii umilesc cu ceea ce stiam (eram tocilara, citeam mult), sa le fie clar si fara echivoc ca sunt mai desteapta.

Am ajuns la facultate in anii ‘90. M-am simtit constant victima pentru ca eram provincială, nu aveam bani, nu primeam ajutor de la parinti cum primeau altii: purtam haine de la mama mea si de la o matusa, nu aveam bani sa ies in oras des, nu fumam si nu imi faceam usor prieteni in anul intai, stateam la gazda si nu la camin (nu am gasit locuri), eram grasuta si de aceea nu eram invitata la petreceri.

Am dezvoltat aceeasi metoda de a face fata situatiilor: eram apreciata pentru ca stiam mereu raspunsurile la examene, la seminarii, aveam cursurile si le puteam imprumuta si altora (se transcriau noptile daca nu aveam bani de copiator).

M-am simtit victima si in relatia cea mai importanta din viata mea cand partenerul imi spunea constant ca nu am destul success la job, ca ar trebui sa slabesc, ca fara el nu insemn prea mult. In aceasta situatie am suferit cel mai mult. Mecanismul meu din trecut de a face fata situatiilor nu a mai functionat decat partial, el era un barbat de success si nu era impresionat de mine la acest capitol. A functionat insa foarte bine cand m-am ambitionat sa devin mai buna, sa reusesc in cariera, sa castig mai multi bani ca sa fiu independenta. Dar cu ce costuri, frustrare, lacrimi, certuri cand nu primeam aprecierea de care aveam nevoie si in final despartirea chiar cand ajunsesem la o pozitie foarte buna in cariera, top manager in multinationala.

La job cu tot succesul pe care l-am avut m-am considerat constant victima, din cauza felului in care aratam, mai grasuta, mai tarziu din cauza varstei (cand am implinit 40 de ani si ma comparam cu cei mai tineri) si chiar din cauza faptului ca sunt din Romania atunci cand participam la intalniri ale companiei in orase mari din Europa occidentala.

Anii petrecuti studiind NLP ( Neuro Lingvistic Programming) si Life coaching m-au ajutat foarte mult si am reusit sa las in urma aceasta mentalitate. Mi se mai intampla din cand in cand, in situatii de viata diferite, dar reusesc sa recunosc ce se intampla si stiu ce sa fac sa o indrept.

Ce am invatat eu :

  • mentalitatea de victima este despre a-ti parea rau pentru tine si a arunca vina pe ceilalti.
  • a ne simti ca o victima nu o facem in mod constient in cea mai mare parte dintre cazuri. Desigur, nu ma prezint “Sunt o victima” si nu nu aleg asta in mod constient
  • mentalitatea de victima nu vine neaparat din afara noastra, pot fi chiar eu cel care ma agreseaza si pot fi victima propriei persoane.

Desi consideram ca suntem persoane puternice, capabile si nu este cazul nostru sa fim victima de fapt facem asta de foarte multe ori.

Foarte important. De cate ori te identifici ca fiind victima iti pierzi toata puterea si asta afecteaza major modul in care iti traiesti viata.

 

Cum facem sa identificam  mentalitatea de victima

Este foarte usor sa te pacalesti singur, sa iti para justificat sa te simti asa mai ales daca in trecut ai fost ranit emotional in vreun fel. Astfel te simti deja victima si nici nu realizezi asta.

  1. Cel mai usor recunosti mentalitatea de victima atunci cand apare sentimentul de vina, de invinovatire. Vina pe care o dai pe alte persoane din viata ta, pe destin, pe situatii, pe ceea ce ai, ce n-ai, ce ai mostenit, ce nu ai primit, si lista continua.

Este ca si cum ai abdica de la puterea de a-ti controla viata  aruncand responsabilitatea pentru ceea ce ti se intampla asupra altora.

 

  1. Mentalitatea de victima merge mana in mana cu “auto apararea”, defensivitatea.

Te cate ori simti nevoia sa te aperi fata de alte persoane esti in mentalitatea de victima. Defensiva este de fapt primul pas al unui razboi. Intri in razboi cu ceilalti fara sa iti dai seama.

 

  1. O alta caracteristica prin care se identifica mentalitatea de victima in afara de Vina este  Nevoia de a te ascunde.  Este normal sa nu mai vrei sa iesi in fata, sa te lasi atacat.

 

Mentalitatea de victima poate aparea chiar in copilarie, cu siguranta isi are radacinile in trecutul nostru, putem gasi cu usurinta dovezi despre un astfel de eveniment in urma caruia am inceput sa dezvoltam mentalitate de victima.

Logic, orice victima are nevoie de un persecutor cineva, “ ticalosul” care poarta responsabilitatea situatiei victimei.

Oricat de justificat ar parea, oricat de multa lume ar putea fi de acord cu mine ca asa s-a intamplat referitor la o situatie din viata in care ma consider victima, ceea ce se intampla de fapt cu mine este instalarea mentalitatatii de victima, nu doar in mintea mea ci si in actiunile mele: devin suparata, trista, simt multa frustrare si lipsa de energie si de vointa sa fac ceva. Imi dau toata puterea celuilalt, persecutorului, care de multe ori nici nu stie ce se petrece cu mine si pentru ce il gasesc responsabil in viata mea.

Daca ma gandesc cu atentie separat la acea persoana si imi pun intrebarea daca eu i-as da de bunavoie toata “puterea emotionala”, puterea sa influenteze emotiile mele, cu siguranta as raspunde ca nu, cum sa dau cuiva aceasta putere, dar tocmai asta fac atunci cand arunc responsabilitatea pentru situatia mea asupra lui.

A nu ii lasa pe ceilalti sa ne influenteze felul in care simtim nu inseamna ca ne transformam intr-o usa care respinge totul, nu inseamna ca nu reactionam si nu interactionam cu ceilalti, inseamna doar ca nu raspundem cu frustrare si suparare.

Ceea ce spun ceilalti despre noi si catre noi are legatura cu ei si doar cu ei si nu cu noi.

Ceilalti vorbesc cu noi astfel pentru ca probabil nici ei nu sunt in cea mai buna situatie, nu sunt multumiti, fericiti cu ceva din viata lor si lasa acest lucru sa le influenteze relatia cu ceilalti.

Orice Persecutor a fost mai intai Victima. Ca reactie a ceea ce I s-a intamplat se poarta diferit, rau cu ceilalti.

Emotiile negative prin care treci cand ai mentalitatea de victima nu sunt din cauza a ceea ce spun sau ce fac ceilalti, ci din cauza a ceea ce gandesti tu  despre ce spun ceilalti.

Este foarte important sa facem distinctia aceasta intre ce gandesc eu si ce cred ca gandesc ceilalti:

  • daca am emotii negative din cauza a ceea ce gandesc eu, atunci am puterea sa fac ceva
  • daca eu cred ca este doar ceea ce spun si ce fac ceilalti motivul care imi genereaza emotii negative, atunci mi-am da puterea celorlalti, nu mai este in puterea mea sa fac ceva, am mentalitate de victima.

Ceea ce spun sau fac ceilalti te poate rani numai daca si tu crezi ca este adevarat.

  • trebuie sa te concentrezi pe ceea ce gandesti tu,
  • sa intelegi ce se intampla,
  • sa te conectezi cu acea parte din tine care crede acele lucruri negative despre tine, care au generat emotii negative.

Cum fac eu: ma opresc imediat ce simt ca vreau sa ma apar, respir adanc si ma concentrez sa inteleg ce ma supara cu adevarat.

Cand recunosti ca este ceva la tine care te supara atunci cand reactionezi cu emotii negative la experientele din jur, este de fapt un act de curaj si de vulnerabilitate. Iti pastrezi puterea, nu cazi in capcana mentalitatii de victima.

Eu ma concentrez  pe ceea pot face eu, ce sta in puterea mea sa fac ca sa schimb, sa imbunatatesc si nu pe ceea ce spun sau fac ceilalti.

Cele mai multe sanse de reusita sunti cand schimbi la tine, cand faci planul tau de actiune, cand iti asumi responsabilitatea pentru faptele si vorbele tale si nu ale celorlalti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *