O stii pe tipa aia grasa? – Jurnal de Grăsuță

O stii pe tipa aia grasa?

 

  • O stii pe tipa aia grasa dintr-a opta?

I-am auzit referindu-se asa la mine pe 2 baieti din generala, undeva prin curtea mare, pietruita si mereu prafuita a scolii. Intamplator eram cea mai buna din clasa mea. De fapt eram cea mai buna din toata generatia mea din intreaga scoala. Participam la olimpiada de matematica, eram buna la istorie ( imi si placea ce sa zic), vorbeam fluent franceza, scriam versuri si povestioare si chiar eram foarte buna la baschet, nu la alergat ci la aruncat la cos, mai ales de la distanta, aveam si mai am inca o super vedere la distanta. Dar, eram pentru foarte multi doar tipa grasa dintr-a opta.

Remarca in forma asta sau cu variatiuni am auzit-o in multe alte ocazii din viata mea. In copilarie si adolescenta o primeam mai greu, ma lovea direct. Copiii si chiar si copiii mai mari spre  adolescenti sunt rautaciosi intr-o forma primitiva fara sa incerce sa “impacheteze” remarcile  asa cum o fac adultii. Ei spun direct ce vad, ce cred, ce ii supara foarte mult in stransa legatura cu ce au fost invatati acasa sau au auzit la parinti ca este important sau este rusinos, de invinovatit, de arata cu degetul.

Raspunsul meu in fata acestor remarci a fost pe masura loviturii primite. Am invatat mai mult, am devenit mai buna si i-am umilit, pe cei care imi vorbeau asa, de fiecare data cand intrau pe teritoriul meu. Eram mai desteapta, stiam mai multe si nu ma sfiiam sa le arat asta chiar cu aroganta sau in genul expresiei “ma dadeam mare”. Asa mi-am capatat reputatie de dura si incisiva care nu m-a ajutat deloc sa devin mai populara. Si eram totusi printre cei mai isteti copii de prin scoala.

A trebuit sa fac fata acestor remarci si mai tarziu in relatiile amoroase. La replica lui “draga ai fundul cam mare” spusa desigur in gluma ca sa aiba loc de intors nu mai puteam sa raspund cu metoda din copilarie. Pe limba replica era “draga si tu esti cam obtuz si prost” dar spun diplomatic “lasa draga ca iubirea e oarba”.

 

Mi s-a intamplat si la job in companii serioase cu politica afisata de non harassment sau cu valori trambitate pe toti peretii, sa primesc replici de la manageri superiori in discutii informale “tu cand intri la dieta, ca vine primavara”.

Am intrat la diete si nu o data. De cele mai multe ori la presiunile celor din jur  si nu neaparat ca asta simteam sa fac. O faceam ca sa ma placa ei ca nu puteam la infinit sa stau cu sabia scoasa si sa ma apar, oboseam si cu trecerea anilor obosesti din ce in ce mai des in luptele acestea de gherila.  Rezultatele au fost desigur temporare, efort mare sa dau jos kilograme si  “ploaie de vara” sa le pun inapoi si chiar mai multe.

Efortul sa ma apar si sa ma protejez psihologic de efectul acestor remarci este mare si imi consuma toata energia. Imi doream sa supravietuiesc nu vedeam mai departe cum ar fi sa fiu o invingatoare. A supravietui nu inseamna a invinge. Mentalitatea de supravietuitor inseamna sa te aperi constant si sa te multumesti cu putin, atat cat sa nu mori. Cea de invingator inseamna sa iei ceea ce ti se cuvine si sa pretinzi sa ti se recunoasca ca esti invingator.

Cand am facut pasul de la Supravietuitor la Invingator?  Simplu de raspuns ar fi “Cand am inceput sa ma plac mai mult pe mine”. Asa scrie si in carti. Dar placutul de sine nu a venit asa usor la mine. Schimbare interioara se reflecta imediat si in comportament.

Daca ma plac si cred ca mi se cuvine respect si apreciere nu mai pot trece peste remarci grosolane ale colegilor si sefilor, ajung sa le raspund asa cum merita ( devin usor non grata) sau sa plec de bunavoie daca nu am puterea sa ii confrunt. Si asa raman fara job.

Daca ma plac si cred ca mi se cuvine respect si apreciere nu mai pot trece peste remarci grosolane ale partenerului si despartirea e iminenta. Si asa raman fara partener.

Daca ma plac si cred ca mi se cuvine respect si apreciere nu mai pot trece peste remarci grosolane ale unor prieteni ( chiar daca o fac voalat in gluma). Si asa raman si fara prieteni.

Singura, fara job dar frumoasa si grasa.

In clipa in care mi-am spus asta am realizat ca era o prapastie intre ce spun si ce fac. Singura mi-am pus eticheta de grasa. Asa gandeam si eu despre mine. Atatia ani, atata literatura citita, atatea norme nescrise despre cum trebuie sa arati au sapat adanc la mine si nu ma vedeam altfel decat o grasuta.

Ar fi trebuit sa vad ca partenerul de fapt nu era cel potrivit pentru mine din mai multe puncte de vedere si nu sa reduc problema noastra la faptul ca ma vedea prea grasa.

Ar fi trebuit sa vad ca in compania in care lucram se incalcau mult mai multe valori importante pentru mine si nu sa reduc problema doar la replicile mai grosolane despre greutatea mea.

Ar fi trebuit sa imi aleg mai bine prietenii si sa fiu atenta la ce ce spun si ce fac dincolo de glumele despre greutatea mea.

Alegerile si asteptarile mele fata de ceilalti erau gresite, ei erau asa din prima zi in care i-am intalnit.

Cand am inceput sa nu mai dau vina pe extra kilogramele mele pentru fiecare dintre nereusitele din viata mea a fost kilometrul zero al transformarii mele in Invingatoare, am iesit din starea de victima. Am prins curaj, am cunoscut oameni noi, am inceput sa invat lucruri noi si mai ales am inceput sa privesc cu ingaduinta spre trecutul meu incarcat de atatea emotii negative.

Nu mai sunt, cel putin in ochii mei, tipa grasa dintr-a opta. Sunt persoana/ femeia  care face campanii de marketing de success, scrie pe un blog personal, calatoreste, iese des in oras cu prietenii, petrece timp cu familia, citeste si invata mereu ceva nou.

Kilogramele in plus sunt tot acolo, dar nu ma impiedica sa traiesc bine si nu ma definesc. O sa ma ocup si de ele, cand o sa vreau eu si doar eu.

Sunt curioasa, tu cum faci fata unei remarci, care se refera la tine, de genul “O stii pe tipa aia grasa de la …?”

Lasa comentariu sau scrie-mi intr-un mesaj.

 

2 Comments

  1. Deborah spune:

    Draga grasuta frumoasa, te inteleg perfect! Eu am fost mereu plinuta clasei,colectivului de la servici, grupului de prieteni si niciodata nu m-au afectat comentariile rautacioase, ba chiar glumeam si eu cu ei despre mine. Cand vad treaba asta,asumarea cu seninatate a fizicului tau, oamenii inceteaza efectiv sa te mai hartuiasca. Vor fi mereu iubiti care iti vor spune ca ai fundul mare (si crede-ma ca al meu e super-mare) dar ma desparteam de ei cu bucurie spunandu-le ca imi voi gasi un barbat care apreciaza acest “mare” detaliu sau care va vedea sufletul si nu corpul. L-am si gasit pe tip si acum suntem casatoriti. Bineinteles, au existat prieteni de-ai lui care i-au zis ca s-a insurat cu o “balenuta” dar ce mai contau? Al meu era fericit. Asa fericit ca avem si un bebe. Sincer, eu nu am inteles nicodata de ce unii oameni sunt atat de afectati de comentariile celor din exterior. Eu dimineata,cum ma trezesc, ma uit in oglinda si imi spun “ce frumoasa sunt azi”! Si cu atitudinea asta inving zi de zi. M-am certat si eu cu prieteni falsi care imi spuneau ca sunt frumoasa si pe la spate aflam ca sunt tinta mistourilor legate de kg in plus dar i-am abandonat si ma rog sa fie fericiti in lumea lor “perfecta”. 🙂

    • Daniela spune:

      Buna Deborah,
      Multumesc pentru mesaj. Ma bucur mult ca ai impartasit aici lucruri despre tine. Mi-a placut teoria ta cu „Cand vad treaba asta, asumarea cu seninatate a fizicului tau, oamenii inceteaza efectiv sa te mai hartuiasca”, ma simt inspirata sa scriu mai mult despre acest subiect. Felicitari pentru viata ta si atitudinea ta in viata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *